După ce încerci natural cât încerci, faci inseminări cât faci sau nu faci deloc, ajungi la ultima redută: fertilizarea in vitro.
Prima parte a procesului constă într-un A4 de analize pe care alergi să le faci împreună cu Jumătatea. Astea sunt doar inceputul, pentru că după fiecare încercare nereușită, mai urmează un rând că poate, poate se dezleagă misterul reușitei.
Când decizi împreună cu doctorul că te apuci de procedură, faci o histeroscopie, adică sub efectul unei anestezii generale ușoare, doctorul studiază cu o cameră video cavitatea intra uterină să vadă dacă este sau nu în regulă. Dacă este în regulă, treci la FIV; dacă ai ghinion ca mine să-ți găsească un polip la una din runde, amâni 3 luni și te tratezi. Ahhh! Și am uitat să menționez că histeroscopia se repetă din 6 în 6 luni în cazul în care nu-ți reușește treaba. Eu am avut plăcerea a 3 ture și vă spun fără nici o glumă că au început să-mi placă sedările astea de la anestezie. Adorm încet și lin și dorm buștean. Din fericire, nu am niciun fel de reacții adverse, așa că am și condus după, deși nu recomand. Dar asta a fost modul meu de a fi bine, să simt că sunt in control și viața este normală.
Ca să revenim, începerea procedurii de FIV debutează cu o medicamentație destinată stimulării ovariene, adică să produci cât mai multe ovule și cât mai de calitate. Medicamentele se administrează prin injecții. Sunt destul de costisitoare si dacă la prima tură ești nepricepută ca mine, atunci arunci niște zeci de milioane sau suni o prietenă care se pricepe. Bine, asta se intamplă primele dăti că după, ajungi să fii expertă și injectarea devine ca mersul pe bicicletă.
In timpul administrării medicamentației, monitorizezi de câteva ori evoluția doamnelor ovocite si valorile domnilor hormoni. Când ajungi la valorile optime, apelezi la aceeași prietenă de mai sus, care din fericire are si agenție de turism si iei bilete pentru Atena. In tot acest timp, Jumătatea întreabă când plecăm ca să știe cum procedează la serviciu, dar valorile astea optime apar când vor ele, nu când vrei tu. Și te întrebi și tu că ai și tu serviciu și nu știi dacă să dai accept sau decline la invitațiile de ședințe…așa că dai maybe. Pentru noi, faptul că nu te poți organiza clar si din timp, așa cum suntem obisnuiți, a fost fără discuție, subiect de ”facut cu capul“. Pe de altă parte, știți că fiecare primește în viață lecțiile pe care le merită. Probabil că în acest context, a noastră a fost să fim mai spontani și mai neprogramați.
Ca să revenim, în timp ce prietena ia biletele, Jumătatea inchiriază mașina și tu suni la clinică să rezervi un apartament drăguț. Ajungi undeva seara și te bucuri de o cină cu tzatziki și vin rece. Dar despre cum poți să combini fertlizarea in vitro cu vacanța, intr-o alta poveste.
A doua zi dimineața, semnezi actele cu notarul clinicii, asta pentru cei necăsătoriți, așa ca noi, îți mai faci o tură de analize, o ecografie și te pregătești de o nouă anestezie generală, in vederea recoltării ovocitelor. Norocul că la clinica menționată sunt 2 doamne minunate și românce pe deasupra. Una dintre ele a venit si m-a ținut de mână de fiecare dată. În general, m-am simțit foarte bine și cum mi-am revenit din anestezie, Jumătatea m-a invitat la un restaurant pe malul mării. O singură dată am avut dureri puternice, dar nu mai mult de 15 minute.
Intre acest moment si transfer sunt de obicei cam 3 zile pline in care ne-am bucurat de oportunitatea de a fi in Grecia. Pot să vă spun că Jumătatea nu era mare fan Atena, dar după cele cateva excursii, acum îi este chiar dor.
Transferul în sine este cea mai simplă etapă și mi-a plăcut mult că îți oferă cadou o fotografie cu micii embrioni. Unul dintre cei doi de mai jos este Baby Zeno.
Dupa transfer, protocolul in Grecia este de a sta 72 de ore linistită, la orizontală. Eu m-am mutat de pe canapea in pat și invers, am văzut filme și mai ales am testat destul de multe restaurante de pe aplicația e-food. Am apă in gură cand îmi aduc aminte de niște cartofi la cuptor și salată grecească.
Si toată chestia descrisă se poate repeta. De câte ori, numai Dumnezeu știe, pentru fiecare dintre noi.
Vă pup dulce xoxoxoxo Delia
