Săptămâna aceasta a marcat pentru mine un eveniment extrem de trist – scriitoarea Ileana Vulpescu s-a stins din viaţă la vârsta de 89 de ani. Alături de Cella Serghi şi Rodica-Ojog Brasoveanu a fost scriitoarea care mi-a marcat adolescenţa şi tinereţea, “Arta conversaţiei” fiind cartea mea de suflet.
Imi amintesc cu nostalgie când am citit-o prima oară – mama avea o copie xerox legată, ascunsă la ea în noptiera, unde ţinea toate cărţile pe care eu şi sora mea nu ar fi trebuit sa le citim 😊 Dar pe care, evident, le-am citit 😊
Cred că prima oară m-a impresionat şi pentru că era o lectură interzisă, citită ilicit, pe bucăţele, când mama nu era acasa şi când eram eu sigură că nu o sa ma prindă… Mai apoi, când am mai crescut, mi-a dat-o mama să o citesc. Iar dupa Revoluţie a fost printre primele cărţi pe care mi le-am cumpărat din banii mei şi pe care încă o am în biblioteca de acasă.
Am recitit-o acum, a nu ştiu câta oară, după 20 de ani, iar cartea asta încă îmi merge direct la suflet. Sînziana Hangan este una dintre eroinele mele – am iubit-o (şi o iubesc încă!) aşa de mult, încât nu am vrut să văd piesa omonimă pusă in scena la Teatrul Odeon acum ceva ani buni… Nu am vrut ca nimic sa se suprapuna cu imaginea pe care eu mi-am facut-o eu in mintea mea despre personajul Sînziana… Iar acum, cand si eu am varsta Sinzianei, imaginea ei mi se pare cu atat mai apropiata.
“Arta conversaţiei” spune povestea unei femei mature, asumată, o femeie care a primit o educaţie sănătoasă: să trăieşti în acord cu propria constiinta, ducând o viaţă simplă şi dreaptă. Sinziana este un “om al datoriei, nu pune niciodată plăcerea înaintea datoriei” – şi câţi dintre noi putem spune asta?
Aşa o descrie chiar mama eroinei soţului acesteia, Alexandru, atunci când el se hotăreşte să pună capăt casniciei pentru o actriţă în devenire.
Cu un copil adolescent provenit dintr-o casnicie destramata si cu un altul, copil din flori rezultatul unei iubiri la malul marii, Sinziana nu este tocmai eroina tipica a anilor ’70. Construcţia ei morală nu a putut trece peste clica de carierişti, peste orgolii, frustrări, egoism – acesta este şi motivul renunţării la o carieră promiţătoare de chirurg pentru una de cercetător la un laborator.
Dar dacă pe plan profesional viaţa Sînzianei pare cumva pe un făgaş liniştit, cea personală este un taifun. Curtată de mulţi bărbaţi, căsătorită (şi mai apoi divorţată) de un scriitor de success, dar coleric şi egoist, ajunge să aibă mai multe relaţii profunde cu bărbaţi extraordinary, dar fiecare relaţie este de fapt, până la urmă, nefinalizată.
Pavel – cel pe care îl întâlneşte într-o noapte furtunoasă la malul mării, Emil – un burlac convins care alternează episode de zgârcenie şi sensibilitate, Alexandru, fostul soţ, care ajunge prea târziu să aprecieze ce a avut sau doctorii Naiculescu, Vladimirescu şi Murgu. Fiecare dintre aceste relaţii ni se dezvăluie prin monologurile interioare ale Sînzienei – momente de introspecţie profundă – care ne dezvăluie talentul de atent psiholog al Ilenei Vulpescu.
Romanul Ilenei Vulpescu – o biografie a unei existenţe cotidiene, obişnuite – va rămâne pentru mine un roman atemporal – din care fiecare generaţie cred eu că va avea de apreciat şi învăţat cate ceva…
Am să vă las cu “Arta conversaţiei” pe care sunt sigură că veţi dori să o citiţi sau recitiţi si las în încheiere un gând de mulţumire în memoria celei care a fost scriitoarea Ileana Vulpescu.
Aprecierea mea:
Despre sciitoare:
Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932 în Bratoveşti, judeţul Dolj. A terminat Universitatea din Bucureşti în 1958, facultatea de Filologie cu licenţa în Litere, secţia de limba şi literatura franceză. A lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi a colaborat la elaborarea DEX.
Soţul ei a fost poetul şi traducătorul Romulus Vulpescu.
De-a lungul vieţii, Ileana Vulpescu a scris atât proză cât şi teatru şi a tradus din limbile engleză, franceză dar şi spaniolă. Debutul ei literar s-a realizat în 1966 în revista “Familia” cu povestirea “Scrisoare către un necunsocut”.
Cel mai cunoscut roman al său este “Arta conversaţiei” publicat pentru prima oara la editura “Cartea Românească” în 1980 şi cu care a cunoscut succesul. Alte romane ele ei sunt “Rămas-bun” (1975), “Sărută pământul acesta” (1987), “Rămas bun casei părinteşti” (1990) sau “Carnetul din port-hart” (1996), câteva dintre ele fiind şi traduse în slovacă, maghiară, italiană sau franceză.
Ileana Vulpescu s-a stins din viaţă în data de 12 mai 2021.
Titlu original: “Arta conversaţiei”
Autor: Ileana Vulpescu
Anul apariţiei: 2010 (1980 prima ediţie)
Editura: Tempus
