Deja sunt foarte mulți ani de când am descoperit preocuparea către armonia emoțională și spirituală. Sunt convinsa că tot ce am integrat în mine în acești ani m-a ajutat să parcurg într-un mod echilibrat călătoria apariției lui Baby Zeno în viețile noastre. Și a fost lungă și complicată.
Cât am fost însărcinată m-am rugat să avem un copil sănătos la minte, trup și suflet; să aleagă binele și să fie înțelept. Și simt că rugile mi-au fost ascultate.
În momentul în care l-am ținut pentru prima oara în brațe am simțit că este al meu de o veșnicie și m-am relaxat brusc. Mi-au dispărut toate fricile și semnele de întrebare: de cum o să ne descuram, nu eram noi bine merci în vacante toată ziua, nu dormeam eu la prânz în fiecare zi de week-end, nu aveam noi o viață liniștită și multe și mărunte?
Vă spun sincer că toată viața de acum, alaturi de baby Zeno, este minunată. Probabil că relaxarea mea se reflectă asupra bebelușului, așa că și el este la fel de relaxat.
Copilul m-a ajutat să mă regăsesc pe mine: să redevin creativă, să mă bucur de lucrurile mărunte și vă spun sincer că nu am avut în viața mea atât de mult timp pentru mine. Sunt conștientă că sună straniu pentru proaspetele mămici, dar așa este. Recunosc că și Jumătatea are un mare merit!
Că gătesc, că fac curat, că schimb pământul la flori, că scriu, că înregistrez ceva sau că îmi pun o masca pe fată, Lushi Lu este lângă mine. De când s-a născut, atât eu cât și Jumătatea, vorbim tot timpul cu el, îi explicăm ce facem noi, ce face el, ce facem împreună. Îl tratăm ca pe un adult dar ne comportăm cu el ca și cu un bebeluș.
Fizic m-am recuperat foarte bine după operația de cezariană, am dat jos kilogramele puse în timpul sarcinii, dar mai am sa le dau jos pe cele pe care le-am pus înainte să rămân însărcinată.
De odihnit în majoritatea zilelor mă odihnesc suficient, pentru că noaptea, cum am terminat de hrănit bebelușul, adormim amândoi fiecare în drum deja spre patul lui….și paturile noastre sunt lipite.
Acum să nu credeți că totul este roz bombon pentru că nu este așa. Am și zile nasoale, dar din fericire rar. Sunt zilele alea în care mă ocup de curățenia generală, am grijă de bebeluș, pe bebeluș îl apucă plânsul seara și vrea numai brațe și nu apuc să fac nimic pentru mine….și lista poate continua. În zilele astea ori Jumătatea suportă micile mele crize de isterie ori plânsul meu. Altă variantă de refulat nu am găsit.
