Cred cu tărie că fiecare criză din viață noastră, fie personală, fie mondială ascunde nenumărate oportunități. Bineînțeles, asta dacă vrem și putem să le vedem, și mai ales dacă suntem dispuși să facem schimbări mai mari sau mai mici în legătură cu propria persoană.
La criza trecută m-am împrietenit cu auto-responsabilizare și economisitul de bani. Aveam 34 de ani și eram încă pe modelul flower power. Și atunci ca și acum, mulțmesc lui Dumnezeu și propriilor alegeri, lucram într-o multinațională. Câștigam bine și cheltuim până la ultimul bănuț în fiecare lună: vacanțe pentru mine și ai mei, week-end de week-end vara la mare și iarna la ski, cafele peste cafele în oraș, hăinuțe și gentuțe cu nemiluita, coafor de 2 ori pe săptămână cel puțin și lista poate continua.
Când am văzut eu că nu este joacă cu criza în cauză, mi-am dat seama că ar fi bine să încep să economisesc și să am bani albi pentru zile negre. Și ce bine mi-au prins bănuții când am cumpărat apartamentul sau când ne-am apucat de fertilizări în vitro. Cine își imagina că va veni din nou o criza, sub forma unei pandemii? Eu cu siguranță nu mi-am imaginat nici măcar vreo secundă. Și totuși iată-mă în postura de proaspătă mămică, cu un bebeluș de o lună și jumătate și cu pandemia peste noi. Pur si simplu ne-am trezit sechestrați în casă, bebelușul, Jumătatea și cu mine. De unde aveam o armată de ajutoare am ajuns să centrăm și dăm cu capul doar noi doi.
Și ce vise aveam pentru unica perioadă din viața mea, de până acum, când ar fi urmat să nu muncesc. Cum ar fi dat căldura afară mă și vedeam de dimineața pănă seara la plimbare în Herăstrău și la vizitare de terase împreună cu ale mele prietene, plus prânzul împreună cu Jumătatea. Bineînțeles că toate astea împreună cu Baby Zeno, ca să se obișnuiască de mic cu greul. Visam la week-end-uri la mare și vacantă în Grecia. Ce vilă frumoasă identificase Jumătatea în Evia; o minunăție fix pe malul mării. Și ce hotel frumos identificasem eu în Santorini ca să plecăm într-o aventură romantică doar eu împreună cu Jumătatea (fie vorba intre noi, cred că am fi rupt patul cu somnul și în cel mai fericit caz ne târam până la piscină). Și botezul unicului nostru copil se previziona a fi un garden party cu toată floarea cea vestită a prietenilor și colegilor.
De toate s-a ales praful dar știți ce? Ne-a fost foarte bine acasă în formula de trio și bebelușul a avut oportunitatea să stea doar cu noi doi poate în cea mai importantă etapă a dezvoltării lui. A fost iubit, răsfățat și alintat 24/7. Eu zic că noi, Jumătatea și cu mine, ne-am descurcat excelent cu toate ale casei plus job Jumătatea și proiect personal eu (pentru care muncesc fix ca la birou). Nu zic că a fost ușor în fiecare zi, dar una peste alta am ieșit pe plus ( daca sunteți curioși și de partea financiara, acolo a dat cu minus, dar pe ce să cheltuim dacă nu am ieșit din casă) Dacă ar fi să combin viața de dinainte de pandemie, cu viața din timpul ei, mi-ar ieși următoarea combinație, pentru viața de după pandemie:
– Aș pastra “telemunca” sau “work from home” cel puțin 4 zile pe săptămână. M-ar scuti de oribilele drumuri prin traficul bucureștean, aș putea lucra de oriunde, aș dormi mai mult dimineața și cel mai important aș fi pe lângă copil mult mai mult timp
– Un DA hotărât digitalizării. Îmi doresc să nu mai calc în viața mea printr-o instituție ca să scot vreun fel de act. Niciodată! Jumatatea imi spune că visez frumos și o sa merg in continuare, dar eu sper.
– Sunt un mare fan al comerțului online așa că sper din suflet că avântul luat în această perioadă să evolueze
– Îmi vreau vacantele înapoi, cu disperare. Fix pe modelul pe care erau înainte. Nu aș schimba absolut nimic la capitolul ăsta.
– Un NU hotărât izolării și distanțării sociale. Nu e genul meu de nici o culoare. Am nevoie de multă lume în jurul meu, am nevoie de îmbrățișările prietenilor, am nevoie de zgomot și mișcare browniană.
– Un NU si mai hotărăt inchiderii saloanelor de infrumusețare. Tare greu a mai fost fără o unghiuța frumoasă, un tratament cosmetic sau o buclă rebelă
– Îmi doresc din suflet că HORECA să ajungă din nou ce a fost. Cine mă cunoaște știe că sunt mare iubitoare de cafele bune, mâncare gustoasă și petreceri reușite. Și toate în atmosfera aia pe care o stiu eu
. – Sunt tristă pentru toate business-urile locale care au întâmpinat greutăți în aceasta perioadă și imi doresc să își revină. Mi se rupe sufletul când aud de oameni care au muncit ani de zile să construiască ceva și acum totul se duce pe apa sâmbetei. Eu contribui cu ce pot.
– Sper din suflet că valul ăsta de bunătate și compasiune care ne-a cuprins să rămână cu noi și să înțelegem că numai împreună ne poate fi mai bine. Și mai sper că nu vom uita să apreciem in continuare lucrurile simple de care ne-a fost atât de dor în această perioadă.
– Dar cel mai mult mi doresc să o păstrez pe Delia asta fericită și împlinită, care stie că a luat-o de la zero din atât de multe puncte de vedere. Și care simte că în sfârșit, după ce a încercat atâtea drumuri și l-a găsit pe al ei. Am ieșit din zona de confort cu totul. La un moment dat m-am simțit pur simplu smulsă din rădăcini; nu ajungea că de abea devenisem mamă că a venit și pandemia peste noi. Concediul de maternitate s-a suprapus perfect peste pauza provocată de pandemie, așa că la finalul zilei “tot răul este înspre bine”. Știu, știu că este foarte greu, aproape imposibil să vedem binele atunci când suntem copleșiți de situație dar vă spun și eu ce mi-a spus mie o prietenă foarte bună cu ceva ani în urmă. Tocmai se despărțise de prietenul ei de atunci și eu încercam să o consolez când ea mi-a spus “ Delia îmi pare rău că am ajuns amândoi în această situație dar sunt convinsă că Dumenezu m-a ferit de ceva și mai nasol în viitor, așa că sunt împăcată cu ceea ce s-a întâmplat. Și de atunci încoace de câte ori îmi doresc ceva mă rog la modul următor: “Dă Doamne să fie cum este mai bine pentru mine”. Am învățat că ce urmează să se intămple nu este neapărat ce vreau eu în momentul respectiv, dar pe termen lung se doveste a fi binele meu
Una peste alta sper ca lumea de după pandemie să fie un fel de “the best from both worlds” și să ne fi învățat fiecare lecțiile ce le aveam de învățat.
Vă pup dulce si revin in curand pe micile ecrane cu o altă poveste Delia
sursa foto”unsplashing”
