Nu sunt o mare iubitoare de ficţiuni bazate pe cele două războaie mondiale şi nici nu pot să zic că istoria învăţată la şcoală m-a pasionat într-atât încât să rămână cu mine în detaliu.
Sigur, ceva date şi locuri mi-au rămas în minte, cum altfel, dar mărturisesc că vacanţele petrecute prin lume m-au învăţat mai multe despre istorie decât a făcut-o şcoala… Şi câte ceva am aflat şi din romanele de ficţiune istorică pentru că m-au făcut să caut să citesc mai mult despre respectivele evenimente.
De exemplu, una dintre tragediile celui de-al doilea Război Mondial a fost scufundarea navei germane Wilhelm Gustloff de către un submarin sovietic în data de 30 ianuarie 1945. Considerată cea mai mare tragedie maritimă din istorie, nava avea la bord peste 10,000 de refugiaţi dintre care doar 1,239 au supravieţuit dezastrului.
Capacitatea navei, prima construită în cadrul unui program al guvernului german care sprijinea activităţi recreative pentru clasa muncitoare, era de aproximativ 1,900 de oameni.
Rechiziţionată în timpul războiului, nava avea ordin să transporte soldaţii germani către Germania de Vest. Dar din 25 ianuarie a început să primească la bord refugiaţi din calea trupelor ruseşti.
Nu vă povestesc degeaba despre scufundarea navei Wilhelm Gustloff. Acest eveniment tragic constituie inspiraţia romanului “O mare de lacrimi” al autoarei Rutei Sepetys, roman pe care tocmai l-am terminat de citit şi pe care vi-l recomand cu căldură.
Iarna lui 1945, 4 tineri, fiecare provenind dintr-o altă patrie, fiecare ascunzând propriile secrete, fiecare bântuit de tragedii, moarte, război. Iar destinele lor se împletesc în cumplita luptă pentru accesul la bordul navei Wilhelm Gustloff.
Joanna, Emilia şi Florian se află în Prusia Răsăriteană, drumurile lor intersectându-se pe drumul către navă. Fiecare are un secret întunecat, născut din război, din lipsuri, din necesitatea de a-şi părăsi locurile natale.
Emilia, o tânară poloneză fără acte. Joanna, o lituaniană cu pregătire medicală. Şi Florian, un tânăr artist restaurator, născut în Prusia, despre care toţi cred că este un dezertor german.
Povestea este depănată alternativ, din punctul de vedere al fiecăruia şi împletindu-se pe parcurs cu cea a lui Alfred, un tânăr marinar german aflat la bordul navei Gusthoff. Prin intermediul scrisorilor fictive ale lui Albert către presupusa iubită rămasă acasă, Hannelore, aflăm detalii despre fosta navă de croazieră Wilhelm Gustloff, acum în pregătire pentru primirea refugiaţilor.
Grupul neobişnuit reuşte să-şi facă loc la bordul navei, fiecare nutrind un strop de speranţă pentru viitorul apropiat. Dar cele trei torpile sovietice curmă visele abia creionate, transformând totul într-un vârtej de panică, tragedie, moarte. 10,523 de pasageri se luptă pentru viaţa lor şi au la dispoziţie doar 10 bărci de salvare… Destinul lor este să devină o mare de lacrimi…
Mi-a plăcut cartea Rutei Septys, mi-a plăcut ritmul alert în care este scrisă – capitole scurte care alternează punctele de vedere ale personajelor principale. Mi-a plăcut că a reuşit să echilibreze foarte bine partea dramatică a poveştii şi mi-a plăcut mult că la sfârşitul cărţii rămâi cu un gust dulce-amar împletit cu o doză de speranţă că viaţa merge mai departe.
Eu una mă duc să caut si restul romanelor Rutei Septys, sunt curioasă dacă sunt la fel de reuşite. 😊 Până la următoarea noastră întâlnire virtuală eu vă urez lectură plăcută şi o săptămână uşoară!
Cu drag, Gabi
Aprecierea mea:
Despre autoare:
Ruta Sepetys este o scriitoare americană de origine lituaniană, născută în Detroit, părinţii ei fiind refugiaţi din Lituania. Şi-a definitivat studiile în Franţa, la Toulon şi Nancy, iar apoi s-a mutat la Los Angeles. În 1994 a înfiinţat Sepetys Entertainment Group, o firmă de management artistic care reprezintă artişti de success precum chitaristul Steve Vai sau compozitorul Desmond Child.
Ruta Serpetys este prima scriitoare americană de literature pentru tineret care a vorbit în faţa Parlamentului European şi NATO.
Romanul ei de debut, “Printre tonuri cenuşii” (Between Shades of Gray) vorbeşte despre genocidul din Tările Baltice sub ocupaţia sovietică în 1941. Romanul s-a bucurat de un mare success şi a fost tradus în peste 30 de limbi, inclusive limba română. Ca şi romanul “O mare de lacrimi” şi acesta este o ficţiune istorică împletită în jurul unor fapte istorice reale.
A scris până în present 4 romane, primul roman fiind deja ecranizat pentru marele ecran. Romanul “O mare de lacrimi” este şi el în curs de ecranizare de către studiourile Universal.
Titlu în original: Salt to the Sea
Anul apariţiei: 2017
Editura: Epica
Gen: beletristică, ficţiune istorică
