Astăzi, 13 septembrie îl botezăm pe Baby Zeno. Astăzi 13 septembrie ai fi împlinit 85 de ani. Astăzi cu un ochi o să râd și cu un ochi o să plâng. Astăzi voi fi o mamă fericită și o fiică tristă. Astăzi mă voi bucura pentru viitor și voi lăcrima pentru trecut.
Tată….Îmi este atât de dor de tine! Îmi este așa de dor să simt forța iubirii tale, să mă simt protejată și îngrijită. Să mă întrebi dacă îmi este foame. De o mie de ori și promit să nu te mai reped și să iți răspund și eu de o mie de ori că nu îmi este foame. Să mă asasinezi cu întrebarea “Ai ajuns?” atunci când plec undeva. Promit să nu iți mai spun “Tata nu mai sunt un copil mic, nu mă mai întreba dacă am ajuns sau nu”. O să te sun înapoi și o să-ți povestesc din toate locurile în care ajung. Aș da orice să sune telefonul și să aud “Ce faci Iepurilă? Când vii pe aici?”. Promit să las orice altceva de făcut deoparte și să vin să te văd.
Iți aduci aminte când eram mică cum mă luai cu tine în tabere? Am bifat toți munții noștri cu tine și nu o să uit niciodată cum te tot întrebam “Tata mai avem mult?” și tu îmi răspundeai “mai sunt câteva colțuri și ajugem”. Astăzi mă întreb răzând despre ce colțuri era vorba, că existau ceva cotituri eventual. Atât de mult am tot urcat și coborât că mi-a ajuns pentru o viață întreagă. Până de curând refuzam cu vehemența parcurgerea vreun traseu. Acum îmi este dor și de abia aștept vara viitoare să merg pe Zăganu. Dintre toate drumurile noastre, rozul rodontronului de aici mi-a rămas întipărit în minte și în suflet.
Și când eram mică, mică aveai grijă să îmi cari lângă rucsac olița de noaptea. Că de, eram prețioasă de mică și nu mergeam la toaleta oriunde. Când eram în tabără la Diham, după un drum lung prin zăpadă, ți-am spus că atunci când o să cresc mare o să merg numai la mare. Și într-adevăr 70% din vacanțele mele se întâmplă la mare. Păi să nu-mi exersez eu săritul în cap? M-ai învățat de mică să iubesc apa și săriturile în cap, să mă scufund și să înot future. Iți aduci aminte la Cap Aurora că eram singurii care intram în apă când era rece că gheața? Și eram primii care veneam la masă și ultimii care plecăm? De mică mă interesa cine intră din restaurant, cine iese, ce se mai întâmplă în jurul nostru. Doamne cătă răbdare aveai ca să mănânc. Să stai liniștit că acum sunt la polul opus: mă străduiesc să mă opresc din a manca.
Diminețile cu cortul pe plaja de la Vama Veche sunt amitiri atât de dragi. Închid ochi și iți aud glasul care mă trezea când toată lumea dormea încă. Ne strecuram amândoi afara din cort și făceam o baie când soarele de abia mijea și apa era atât de cristalină.
Brusc am bufnit în ras și derulez filmul de prin clasa a zecea deja, când am plecat în tabără la Predeal împreună cu Lili. Ne-ai dat în grija elevilor tăi să mergem la discotecă la Cioplea. Și noi în loc să zicem mulțumesc că totuși ne-ai dat voie la discotecă, ne-am gândit să o tăiem de acolo și să ne mutam la discoteca Orizont. Ne imprietenisem pe pârtie cu o gașcă mișto și ei erau la Orizont. Ghinion de neșansă că la discoteca de la Cioplea a avut loc un scandal și au evacuat pe toată lumea. Așa că iată cum elevii lui tata, vreo 10 la număr, au venit după noi la discoteca de la Orizont că nu se puteau prezenta fară noi la pensiune. Pe drumul înapoi spre casă ne-am intersectat cu niste localnici care nu îi înghițeau pe bucureșteni și au început să spargă sticle cu șampanie iar cioburile le aruncau direct in noi. Pe Lili au nimerit-o în picior și unul dintre elevii lui tata ne-a spus să ne ascundem în toaleta unui hotel apropiat și să anunțam la recepție altercația. Și iată cum pe la 3 dimineața, tata îi lua pe elevii lui de la poliția din Predeal și pe noi din toaleta hotelului Sindicatelor. Cred că vă puteți imagina că nu am văzut nici măcar ușa disctoecii pe dinafară toată perioada cât am mai stat în tabără.
Dar am schiat. Tot tu tata m-ai învățat să schiez și cât mă bucura acel 30% de mers la munte care este dedicat schiului și mersului la apres-schi. De abia aștept să îl introduc și pe Baby Zeno în tainele acestui sport. Sper din suflet să îi placă și lui tot atât de mult cât îmi place și mie.
Și să știi tata că mă mândresc tare cu tine. Când vine vorba de tine în vreo conversație nu mă pot abține să nu menționez că ai fost unul dintre cei mai buni alpiniști ai generației tale. Că ai perete cu numele tău pe el în masivul Buila Vănturarița. Cât de drag iți era locul ăsta. Îmi aduc aminte cum mi-ai spus “în anul în care nu o să mai pot merge în Buila o să mor”. Și cam așa și fost. Mă ia cu friosoane pe sira spinării când îmi aduc aminte cum am încercat să dorm în canton, în sac de dormit, pe jos. Am simțit la un moment dat ceva stufos care mă mângâie suav pe față. M-am trezit și am văzut un pârș (pentru cine nu știe, pârșul este șobolanul de munte). Am țipat de s-a auzit până în vârful munților, tu mi-am spus că nu se întâmplă nimic dar eu tot am fugit să dorm în mașină.
Habar nu am cine aș fi fost și ce aș fi știut să fac fără tine. Iți sunt recunoscătoare pentru că văd viață în culori, pentru că m-ai învățat ce înseamnă dragostea de părinte și acum este rândul meu să i-o arat lui Baby Zeno și iți sunt recunoscătoare pentru curajul și determinarea cu care m-ai învățat să lupt în viață pentru ceea ce îmi doresc.
Astăzi o să mă uit după tine tata…cine știe…poate te voi zări.
Fiica ta, Delia
