M-am găndit că subiectul “Mamă cu ovocite donate: întrebări și răspunsuri” poate să fie de ajutor în cazul în care vă găndiți la această opțiune dar nu știti exact ce presupune.
Din diverse motive ca și rezervă ovariană redusă, suspiciuni de boli genetice, intrare prematură la menopauza te trezești că nu mai poți apela la o procedură cu ovocite proprii. În acel moment poți lua în considerare opțiunea cu ovocite donate.
Există foarte multe întrebări legate de subiect țînând cont de faptul că este o abordare relativ nouă, așa că l-am invitat pe Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate să ne răspundă la întrebări.
Dacă iei decizia să devii mamă cu ovocite donate ce contribuție genetică vei avea tu?
Decizia de a aduce pe lume un copil prin fertilizare cu ovocite donate nu este întotdeauna o decizie ușoară din punct de vedere emoțional. Și este de înțeles. Dar trebuie reținut un aspect. Dacă la fertilizarea ovocitelor a fost folosit materialul genetic al partenerului, ideea este mai ușor de acceptat decât în cazul în care și acesta este de la un donator. Așa că priviți jumătatea plină a paharului, cum s-ar zice. În acest caz copilul este din punct de vedere genetic pe jumătate al cuplului.
Pe de altă parte, ipoteza potrivit căreia un copil obținut prin fertilizare cu ovocite donate nu beneficiază de nicio contribuție din partea mamei este acum considerată greșită. Studii relativ recente de epigenetică au arătat că perioada formării intrauterine influențează semnificativ sănătatea, aptitudinile și dezvoltarea generală a copilului. Mai mult, oamenii de știință sunt convinși că pentru anumite caracteristici ale copilului contribuția mamei în perioada de sarcină, naștere și alăptare este mai importantă decât profilul genetic al ovocitelor folosite.
Va semăna copilul cu tine?
Și în această privință lucrurile pot fi discutabile. Dacă fertilizarea se face cu ovocite fresh, de la o donatoare cunoscută, desigur că bebelușul poate prelua din caracteristicile acesteia. În cazul fertilizării cu ovocite congelate, de la donatoare necunoscută, există posibilitatea ca aceasta să poată fi selectată în funcție de fenotip (caracterele genetice umane observabile). Sigur, nu alegând dintr-un album foto!
La nivel internațional există protocoale clare care permit alegerea donatoarei în funcție de o serie de criterii, respectiv aspectul fizic (cât mai apropiat de cel al viitoarei mame) și chiar și nivelul de educație al acesteia. Cuplul completează un chestionar online, în care alege caracteristicile donatoarei, de obicei fizice: grupă de sânge, Rh, rasă, greutate, înălțime, culoarea părului și a ochilor. Chestionarul va fi ulterior procesat și se va alege o donatoare care să corespundă profilului ales de cuplu.
Și pentru că evoluția științei și a tehnologiei este uimitoare, în unele clinici de fertilizare este disponibil un program de recunoaștere facială cu ajutorul căruia sunt scanate mai multe puncte faciale ale viitoarei mămici, acestea fiind comparate cu „modelele” de donatoare existente în baza de date a băncii de ovocite. Comparațiile sunt realizate în baza unui algoritm matematic, așa încât donatoarea selectată să semene cât mai mult cu viitoarea mamă.
Cine va fi părintele biologic al copilului?
Desigur că, strict din punct de vedere biologic, părinți sunt persoanele ale căror material genetic a fost folosit în procedura de fertilizare. Tocmai din acest motiv donatorii (de ovocite sau spermă) semnează un contract prin care renunță la drepturile asupra copiilor născuți din materialul genetic donat.
Are donatoarea vreun drept legal asupra copilului?
Legislația privind fertilizarea in vitro cu ovocite donate (sau embrioni donați) diferă de la o țară la alta. Însă un lucru este peste tot la fel: donatoarea semnează un contract prin care renunță la drepturile asupra copiilor născuți din ovocitele sale.
Pot să ai încredere în istoricul medical al donatoarei?
Acest aspect, al „încrederii”, cred că este unul foarte personal. Dacă îmi este permisă o comparație într-o notă de umor, este ca și când ați întreba cum puteți avea încredere în istoricul sexual al partenerului… Ceea ce este însă cert, cu toată seriozitatea, este faptul că donatoarele sunt alese pe criterii foarte stricte. Care nu sunt puține.
Ele trebuie să fie persoane tinere, sănătoase atât din punct de vedere fizic cât și psihic, care să nu prezinte boli genetice și nici să nu fi existat astfel de boli în familiile lor (frați, surori, părinți, bunici). Donatoarele sunt supuse la analize medicale generale, tеste hormonale, examinări ecografice, evaluării psihologice şi teste repetate pentru bolile cu transmitere sexuală. De asemenea, li se efectuează analiza cromozomială și teste genetice pentru determinarea prezenţei unor posibile mutaţiilor genetice.
Cum pot evalua riscurile potențiale de boli genetice pe viitor (în sensul că pot fi testate genetic ovocitele donate).
Eliminarea riscurilor de transmitere a unor boli genetice este motivul pentru care donatoarele sunt investigate amănunțit, așa cum am explicat în răspunsul anterior.
În general care este vârsta medie a donatoarelor?
În general, vârstele donatoarelor sunt cuprinse între 18 și 32 de ani, ceea ce înseamnă că media se situează în jurul vârstei de 25 de ani.
Care este procedura medicală dacă te decizi să devii mamă cu ovocite donate congelate?
În România nu există un cadru legislativ privind donarea de ovocite sub anonimat, în consecință, firesc, nici bancă de ovocite. O pacientă din România care dorește să apeleze la ovocite congelate poate face solicitarea către o bancă europeană, prin depunea unei cereri la o clinică de fertilitate aflată în relație contractuală cu Agenția Națională de Transplant. După aprobarea cererii de către Agenție, medicul și pacienta aleg împreună donatoarea compatibilă biologic (ca grupă sangvină și fenotip), bifând caracteristicile dorite. Donatoarea este anonimă, identitatea ei fiind un simplu cod.
Odată făcută alegerea, pacienta achită direct băncii de ovocite costurile materialului genetic și transportului acestuia. Banca va trimite clinicii din România containerul securizat – în condiții stricte de transport – ce conține tipul de pachet cumpărat (cu trei, șase sau opt ovocite). Clinicii îi revine îndatorirea de a stoca materialul în condiții de siguranță, până la momentul în care va avea loc procedura de fertilizare in vitro.
Moment care depinde, pe de o parte, de dorința pacientei, și pe de altă parte de finalizarea tratamentului și pregătirii acesteia în vederea implantării embrionului. Atunci când ambele condiții sunt îndeplinite, ovocitele sunt decongelate și fertilizate în laboratorul clinicii. Fertilizarea poate fi făcută, în funcție de situație, cu material genetic de la partenerul pacientei sau provenind de la un donator. Transferul embrionului rezultat în urma fertilizării este ultima etapă a procedurii.
Embrionii rezultați rămași neimplantați pot fi criogenați, ei reprezentând fie rezervă în caz de eșec, fie pot fi folosiți pentru următoarele sarcini (al doilea, al treilea copil).
Care este procedura medicală dacă te decizi să devii mamă cu ovocite donate fresh (proaspete).
Așa cum am precizat anterior, în țara noastră nu există un cadru legislativ privind donarea de ovocite sub anonimat. Astfel, o femeie poate beneficia de ovule fresh donate, doar de la o persoană cunoscută, care acceptă să îi ofere material genetic. Donatoarea trebuie să aibă vârsta între 20 și 35 de ani, să facă dovada unei fertilități normale (sarcini sau nașteri în antecedente) și să efectueze investigații conform recomandărilor medicale.
De asemenea, sunt necesare acorduri legalizate notarial între donatoare (și soțul acesteia, dacă e cazul) și cuplul primitor, acorduri realizate înaintea începerii procedurilor în cadrul unei clinici de fertilitate. Ambele părți implicate vor prezenta și rezultatul evaluării psihologice.
Din punct de vedere medical, fertilizarea cu ovocite fresh, donate, este mai laborioasă pentru că vor trebui efectuați o serie de pași obligatorii. După identificarea donatoarei, atât aceasta cât și receptoarea vor urma tratamente cu anticoncepționale și hormoni sintetici în vederea sincronizării menstrelor. Donatoarei i se va recomanda gonadotropină pentru stimularea ovulației, iar receptoarei estrogen și progesteron în vederea pregătirii uterului pentru sarcină.
Când ovocitele donatoarei ajung la maturitate, sub anestezie acestea vor fi recoltate și vor urma același traseu ca în fertilizarea in vitro clasică. În condiții de laborator, ovocitele vor fi fecundate cu sperma partenerului receptoarei (sau spermă donată, dupa caz). După formarea embrionului (în trei sau cinci zile), acesta este transferat în uterul receptoarei iar două săptămâni mai tarziu, efectuarea testului de sarcina va oferi răspunsul cu privire la reușita procedurii.
Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate https://www.vythoulkas.ro/
Dacă parcurgi un drum complicat spre a deveni mamă și ai nevoie de suport emoțional, psihic și informational te invit să citești aici cum pot să te ajut.
